Prea des, subiectul violenței este abordat în societatea noastră de pe o platformă de senzaționalism, dezgust și trepidare. Raportarea evenimentelor violente incită la două reacții din partea telespectatorilor: fascinație îngrozită sau un reflex respins de a se întoarce. Nici reacția nu ne înclină să căutăm o mai bună înțelegere a motivului pentru care apare violența și nici să ne punem întrebarea: Ce face ca o ființă umană să devină violentă?

Concentrarea ponderată a mass-media asupra efectelor violenței, spre deosebire de cauze, nu este în totalitate de vină pentru rezistența noastră de a explora rădăcinile violenței. O parte din ezitarea noastră provine din faptul că violența este o problemă profund tulburătoare. Comportamentul violent poate fi declanșat de frustrare, mânie sau o umilire percepută. Scopul său poate fi să riposteze, să intimideze sau să exercite controlul. Doar atunci când înțelegem mai bine violența, putem începe să facem o diferență.

Chiar dacă nu există un singur răspuns la ceea ce cauzează violența, există ceva ce am găsit în cercetarea mea care a oferit o perspectivă neprețuită asupra a ceea ce se întâmplă în mintea cuiva care este violent. După ani de cercetare, intervievare și evaluare a persoanelor violente, împreună cu tatăl meu medic, am început să recunosc anumite „voci(procese de gândire negativă) care inundă mințile acestor indivizi, influențându-i să se angajeze în acte de violență.

Aceste „voci” nu sunt experimentate ca halucinații, ci mai degrabă sunt un model sistematic de gânduri negative împotriva sinelui și ostile și suspicioase față de ceilalți. Numim aceste gânduri distructive „voci”, deoarece mulți dintre oamenii pe care i-am intervievat au raportat că le-au experimentat în acest fel.

Pe măsură ce am dezvoltat o scară, Evaluarea Firestone a gândurilor violente (FAVT), pentru a măsura „vocile” care incită la violență, am reușit să identific gândirea care pune terenul pentru comportamentul violent și agresiv. Aceste informații nu sunt utile doar pentru a prezice intenția violentă, ci și pentru a oferi o înțelegere generală care ajută la explicarea tuturor tipurilor de violență, de la exemplele extreme care fac titluri până la reacțiile furioase și violente pe care le simțim în noi înșine și în ceilalți.

Vocile care contribuie la violență includ pe cele care susțin neîncrederea socială. Aceste gânduri paranoice, suspecte, îi încurajează pe oameni să adopte o postură de autoprotecție și apărat față de un pericol perceput. Deoarece paranoia și percepția greșită fac ca amenințarea să pară reală, oamenii se simt îndreptățiți să acționeze cu violență pentru a se proteja. Paranoia este susținută de voci negative despre ceilalți oameni sunt diferiți, ciudați și răi. Este mai ușor să rănești pe cineva care este perceput ca „nu ca tine”. Aceste voci contribuie la suspiciunea și neîncrederea unei persoane față de lume în general. Un exemplu de aceste tipuri de voci este: Sunt gata să te prindă. Nu ai încredere în ei.

Alte voci care duc la violență sunt cele care susțin oamenii să se simtă victimizați și persecutați. Ei sfătuiesc o persoană că este victima unei maltratări din partea altora. Aceste voci promovează și susțin gândurile de a fi ignorați, învinovățiți sau umiliți de către alți oameni. Un exemplu al acestor voci este: Te vor face prost. Ei nu te iau în serios.

Oamenii violenți au raportat, de asemenea, că au voci care se autodepreciază, care îi fac să simtă că nu sunt iubiți și că nimănui nu îi va iubi sau îi va păsa de ei. Aceste voci promovează izolarea și încurajează o persoană să aibă grijă de ea. Ei atacă alți oameni și îi văd ca respingând. Toate aceste voci încurajează o persoană să nu dorească nimic de la altcineva. Un exemplu al acestor voci este: Va trebui să ai grijă de tine pentru că nimeni altcineva nu o va face. Nu aștepta nimic de la nimeni, vei fi doar dezamăgit.

Vocile de auto-amplificare pot fi și un precursor al violenței, deoarece promovează o viziune că o persoană este superioară celorlalți și merită să fie tratată ca atare. Aceștia susțin o imagine de sine umflată care funcționează pentru a compensa ura de sine profundă. Atunci când sentimentul de sine amplificat este amenințat, de exemplu de ușuri sau lipsă de respect percepută, o persoană reacționează adesea violent în efortul de a recâștiga imaginea de sine amplificată. Cercetările care leagă stima de sine ridicată la adolescenți de violență au măsurat de fapt stima de sine umflată sau vanitatea. Un exemplu al acestor voci este: Ești mult mai bun decât ei. Cum îndrăznesc să-ți vorbească așa!!

Vocile în mod evident agresive contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la violență. Aceste voci încurajează direct luarea de acțiuni violente. Ei convin o persoană că ar fi potrivit să acționeze agresiv și violent sau că ar fi o eliberare binevenită sau chiar plăcută. Există o lipsă de remuşcare exprimată de persoana care este influenţată de aceste tipuri de voci. Un exemplu al acestor voci este: Violența este calea de urmat. Doar sparge-le; o sa te simti mai bine.

Înțelegerea a ceea ce se întâmplă în mintea cuiva care este violent ne permite să evaluăm mai bine riscul de violență și să intervenim, protejând atât potențialul făptuitor, cât și victima. Mulți factori de risc pentru violență nu pot fi modificați, dar gândirea unei persoane este un factor de risc care poate fi. Prin monitorizarea scăderii gândurilor violente ale unei persoane în timpul tratamentului, suntem capabili să evaluăm îmbunătățirea acestora. Mai mult, oferindu-le oamenilor violenți o înțelegere a gândurilor care stau la baza gândirii lor torturate, le oferim un mijloc prin care să ia armele împotriva vocilor care îi ademenesc la acte de violență.