Majoritatea dintre noi am experimentat o formă de traumă în dezvoltarea noastră. Este posibil să fi suportat ceea ce profesioniștii din domeniul sănătății mintale se referă la o „mare traumă T”, cum ar fi abuzul, pierderea gravă sau o experiență care pune viața în pericol, sau putem avea exemple de „mică traumă t” din evenimente care nu puneau viața în pericol dar a provocat suferință emoțională și a modificat felul nostru de a ne vedea pe noi înșine, ceilalți oameni și lumea.

Traumele copilăriei de orice fel ne pot afecta relațiile cu ceilalți, precum și sănătatea noastră mentală și fizică. Indiferent când a avut loc o traumă sau ce formă a luat-o, importanța de a da sens experienței nu poate fi exagerată.

Motivul pentru aceasta este că trauma nerezolvată ne bântuie în moduri în care trauma rezolvată nu. Cercetare arată că atunci când nu reușim să procesăm atât traume mari, cât și mici, putem rămâne blocați în durerea noastră. Trauma noastră ne poate afecta viața în tot felul de moduri la care nu ne așteptăm. Ne poate face să ne simțim alarmați și declanșați în momente din motive pe care nu le înțelegem.

Trauma este nerezolvată atunci când nu am apucat să o procesăm nici în momentul în care s-a produs, nici la scurt timp după . Astfel, există o mulțime de bine care poate veni dintr-o scufundare profundă în propria noastră poveste. Deci, cum putem lua măsuri pentru a ne evidenția amintirile și a ne înțelege trauma? Iată nouă lucruri pe care le recomand atunci când îi ajut pe oameni să creeze o narațiune coerentă în jurul experienței lor.

1. Căutați reacții excesive.

Putem începe prin a căuta locuri în care avem reacții puternice sau intense. Sentimentele din jurul traumei vechi pot fi declanșate de orice, de la tonul partenerului nostru până la plânsul copilului. De fiecare dată când experimentăm o reacție emoțională intensificată care nu se potrivește tocmai momentului, merită să explorăm dacă ar putea exista o traumă subiacentă, nerezolvată, care ne afectează.

Neurobiolog interpersonal dr Daniel Seal folosește acronimul SIFT pentru a descrie o metodă de a obține o perspectivă asupra stării noastre interne. În primul rând, putem căuta oricare S senzații pe care le simțim, poate, inima ne bate cu putere sau fruntea ne încălzi. În continuare, putem explora eu magi care vin în minte. Aceasta ar putea fi orice, de la o privire severă pe fața cuiva până la un anumit tapet într-o cameră. Apoi ne putem îndrepta atenția asupra oricăror sentimente care apar, cum ar fi panica, tristețea, rușinea sau furia. În sfârșit, putem lua notă de oricare T gânduri care au apărut, adică „Ar trebui să pleci de aici. Nu ești în siguranță în această situație.

Senzațiile, imaginile, sentimentele și gândurile care sunt stârnite pot avea mai mult de-a face cu trecutul decât cu prezentul nostru. Drept urmare, ele oferă indicii despre evenimente sau circumstanțe care ar fi putut fi traumatizante pentru noi într-un moment în care nu am fost pe deplin capabili să procesăm experiența.

Două. Notează rapid 10 traume pe care le-ai trăit în copilărie.

Mulți oameni cărora le rog să încerce acest exercițiu încep prin a spune: „Nu cred că mă pot gândi la 10 traume care au avut loc la începutul vieții mele”. Alții s-au simțit capabili să continue cu o listă mult mai lungă. Cu toate acestea, stabilirea unui obiectiv de a începe cu 10, de obicei, ne încurajează să ne întindem mintea și amintirile și să ajungem la experiențe și evenimente pe care este posibil să nu le etichetăm mai întâi drept traumă. Din nou, acestea pot fi evenimente T mari sau T mici.

Foarte des, încercăm să îngropăm sau să trecem peste lucruri rele care ni s-au întâmplat, mai ales când acele lucruri au fost înspăimântătoare sau s-au întâmplat când eram prea tineri pentru a le înțelege pe deplin. Este posibil să nu ne fi spus niciodată propria noastră poveste în jurul acestor evenimente, așa că nu le păstrăm adesea în mintea noastră conștientă. Oricât de incomod poate fi la început, chiar ajută să începem să identificăm evenimentele care ne-au afectat. Foarte des, chiar și lucrurile care au avut o influență puternică asupra noastră sunt trecute cu vederea sau uitate. Aducerea lor la lumină este un prim pas pentru a înțelege povestea noastră.

3. Gândește-te bine.

Pe măsură ce notăm evenimente specifice, este foarte probabil ca anumite părți ale poveștii să nu aibă sens pentru noi. Ne putem da seama că diferite aspecte ale experienței noastre sunt nerezolvate sau au dispărut din mintea noastră. Putem observa o cronologie confuză sau lacune în memoria noastră. Sau, putem regândi o parte din povestea noastră la care ne-am gândit întotdeauna într-un fel, dar acum o vedem complet diferit. De exemplu, mulți oameni cu care am vorbit și-au atribuit multă vină când erau copii. De exemplu, o femeie chiar a crescut crezând că și-a ucis câinele, pentru că acesta fusese lovit de o mașină după ce ea lăsase din greșeală ușa din spate a casei ei deschisă. Pe măsură ce ne explorăm propria memorie, este benefic să găsim acele locuri în care povestea nu este coerentă și ar putea folosi mai multă reflecție.

4. Calmează-te folosind abordarea RAIN.

Investigarea emoțiilor și amintirilor noastre ne poate zgudui. Când apare ceva dureros sau supărător, psihologii Jack Kornfield și Tara Brach recomandă abordarea RAIN, care implică acești patru pași:

• R recunoașteți trauma sau pierderea. Faceți o pauză și observați ce simți.
• A recunoașteți/ Acceptați/ Permiteți orice emoție puternică care are loc în prezent. Putem accepta adevărul că această traumă a avut loc și este posibil să nu fie rezolvată.
• eu investigați experiența în legătură cu viața voastră trecută și prezentă.
• N on-identificare cu experiența, ceea ce înseamnă să nu vă supraidentificați cu ceea ce s-a întâmplat și să nu permiteți acesteia să vă definească. Amintește-ți că amintirea nu ți se întâmplă acum și nu determină cine ești.

5. Adună informații.

Uneori, dacă există lacune în memoria noastră, este util să le cerem altora să-și împărtășească perspectiva. Membrii familiei și prietenii care au fost prezenți în timpul traumei noastre pot fi de ajutor pentru a ne oferi o înțelegere mai deplină a experienței. Poate exista o șansă ca persoana respectivă să nu fie de acord sau să nege experiența noastră, mai ales dacă are propria confuzie în jurul unui eveniment. În aceste cazuri, este important să ne amintim că tot ceea ce a însemnat experiența pentru noi contează. Dacă ceva ni se pare adevărat, este în regulă să acceptăm că este al nostru experiența sau adevărul personal care a afectat al nostru viaţă. Totuși, contribuția cuiva în care avem încredere ne poate ajuta să punem laolaltă lucruri pe care nu le amintim sau pe care avem îndoieli.

6 . Simțiți toată durerea a ceea ce s-a întâmplat.

Când scoatem la iveală povestea noastră, cu siguranță va stârni niște emoții profunde. Nu trebuie să aibă sens de ce ceva se simte atât de dureros. Este doar ceea ce este. Nu încercați să raționalizați sentimentele, ci mai degrabă acceptați că sunt reale și că contează. Să ne lăsăm să simțim sentimentul pe deplin fără judecată sau să încercăm să ne oprim este un pas important în procesarea și rezolvarea traumei inițiale. Acest lucru ne va permite să obținem ușurare. Amintiți-vă, sentimentele noastre pot fi ca un val, în creștere și în coborâre, în cele din urmă readucendu-ne la o stare de calm, dar numai atunci când permitem întregului său ciclu să se desprindă.

7. Notează-l.

Pe măsură ce ne aducem poveștile la suprafață, le putem continua să le punem pe hârtie. În multe cazuri, este de mare ajutor doar să scrii despre aceste lucruri. Orice sentimente, gânduri și amintiri sunt acceptabile. Ar trebui să întâlnim detaliile poveștii noastre cu compasiune de sine, răbdare și fără judecată. Ne poate ajuta chiar să scriem ceea ce credem că s-a întâmplat pe baza reacțiilor noastre curente. Adesea, atunci când oamenii încep să facă asta, amintirile ies la suprafață.

8. Spune cuiva povestea ta.

Alege pe cineva în care ai încredere și spune-i povestea traumei tale. Adesea, alții pot vedea situația mai clar decât putem noi și, prin urmare, oferă perspectivă și perspectivă. Cei apropiați vor avea adesea o atitudine mai bună față de noi și mai multă compasiune decât avem față de noi înșine. Acest lucru ne poate ajuta să înțelegem ceea ce sa întâmplat și să ne schimbăm sentimentele față de noi înșine. Ne poate ajuta să începem să contestăm orice convingeri negative de mult timp despre noi înșine care au izvorât din evenimentul traumatizant.

9. Creați o narațiune coerentă.

Când am început să identificăm traumele care au avut loc, ne putem întreba: „Care este o poveste care are sens în jurul acelei traume?” Putem începe să ne scriem povestea într-un mod coerent, în care evenimentele au sens pentru noi, chiar dacă evenimentele în sine au fost lipsite de sens. Când procesăm ceea ce ni sa întâmplat într-un mod coerent, putem începe să ne simțim mai puțin fragmentați în noi înșine. S-ar putea să începem să înțelegem cum am fost fără vină în anumite situații sau cum anumite evenimente ne-au afectat mult mai mult decât am crezut. Ne putem întâlni experiența cu compasiune și bunătate, așa cum am face-o cu un prieten care ne spune aceeași poveste.

Când ne putem confrunta și comunica povestea într-un mod care are sens, ne putem simți mai integrați. Obținem o perspectivă valoroasă asupra declanșatorilor și reacțiilor noastre și putem începe să recâștigăm un sentiment de calm pe care trauma ne-a luat-o anterior de la noi. Putem înceta să ne învinovățim pentru experiențele dureroase și să începem să ne vedem într-o lumină nouă. Ca adulți, ne putem revendica povestea. Nu putem schimba trecutul, dar putem prelua controlul asupra modului în care ne afectează în prezent. Ne putem vindeca de trauma noastră și vom continua să scriem o nouă poveste pentru noi înșine, devenind autorul activ al viitorului nostru.