Stigmatul asociat cu dislexia vă afectează pe dumneavoastră sau pe cineva drag? În Statele Unite, această dizabilitate de citire, care reprezintă 80 până la 90% din toate dificultățile de învățare, afectează aproximativ unul din zece copii. Și deși există numeroase povești despre oameni afectați de această afecțiune care au devenit mari succese, de la Einstein la Tommy Hilfiger la Charles Schwab, dificultățile cu care se confruntă în creștere în încercarea de a naviga pe holurile confuze ale gândirii liniare sunt multe, iar prețul emoțional este adesea mare.

Neurologul Marta Denckla de la Universitatea Johns Hopkins a examinat creierul dislexic și non-dislexic prin studii imagistice anatomice și a constatat că limbajul curge mult mai puțin eficient prin creierele dislexice decât prin cele tipice. Ea a formulat o ipoteză: „Poate că atunci când dislexicii se confruntă cu cuvântul „pisica” capătă instantaneu o rețea mai mare de sens. Ei văd, simt și miros pisici.

Acest lucru susține concluziile lui Sally Shaywitz, neurolog pediatru la Yale, cofondator al Centrului pentru Dislexie și Creativitate. Ea are dovezi că incapacitatea unui dislexic de a decoda corect literele pe o pagină este adesea compensată de „o mare de forță” în creativitate, gândire analitică și raționament. Nu este încă clar dacă aceste forțe compensatorii sunt înnăscute sau rezultă din faptul că creierul dislexic trebuie să caute căi alternative de rezolvare a problemelor, lucrând în jurul căilor convenționale pentru a ajunge la locația potrivită. Shaywitz afirmă: „Ei învață să gândească în afara cutiei, pentru că nu se potrivesc niciodată în interior”.

Pentru a citi mai multe despre cele mai noi cercetări privind „rețeaua asociativă bogată” a creierului dislexic, click aici